Dac-adesea cerul vieții
Ți se pare înnorat
Lasă tot ce-i sortit morții
Și te afla-ngenuncheat

Vezi daca acea-ntristare
Este de la Dumnezeu
Și te-ntreabă daca-i oare
Spre o pocăință mare?

Sau e doar tristețea feței
Ce ne -o facem singuri noi?
Din atâtea griji deșarte,
Din nimic, ne strângem ploi. .

Nu avem nici când destulul
Inima se-ngrijoreaza
Ce-o să facem de seninul
Maine n-o mai fi prin preajmă?

Și așa în neputință
Cerul vieții-i tot mai sur
Și uităm de pocăință
Fiindcă întristarea-i -n drum

Dumnezeu ne cere astăzi
O-ntristare-adevarată
Pentru-a noastre greșuri multe
Ce se tot strâng laolaltă

Sa venim astăzi la Domnul
Ca să învățăm smerirea
Nu ne bizuim pe omul
Ci pe Cel ce e Zidirea

El ne-a dat în piept puterea
Sa -naltam o rugăciune
Când simțim că prăpădirea
Ne coboară în genune

Dac-adesea cerul vieții
Plin e de furtuni și ploi
Vino-n zorii dimineții
Uita de griji și nevoi

Spune-i toate Celui care
Într-o clipă va schimba
Întristarea-oricat de mare
Într-o bucurie care
Va -nflori și-n viața ta!